Lactatia falsa la catele

/în /de

Aparitia instinctului matern la catea, sub forma hiperplaziei glandei mamare urmata de secretie lactata, cu o durata de 1 pana la 3 saptamani, poarta denumirea de gestatie falsa (lactatie falsa).
Este cauzata de o modificare in echilibrul hormonilor sexuali in sensul scaderii nivelului de progesteron si al cresterii nivelului prolactinei, care apare spre sfarsitul ciclului de calduri, afectand un numar mare de femele nesterilizate.

Daca o catelusa nu este gestanta dar prezinta comportament matern deviat (ingrijeste diverse jucarioare, isi face un cuibusor, nu mai mananca), prezinta marire in volum a glandei mamare, secretie “lactata” de culoare variabila, depresie, eventual voma, inapetenta,  atunci este bine sa fie consultata de un medic veterinar profesionist pentru a confirma sau infirma aceasta lactatia falsa (pseudogestatie, lactatie nervoasa).
Doctorul veterinar specialist  va pune diagnosticul in baza semnelor clinice eliminand posibilitatea  unei gestatii reale sau a unui piometru prin efectuarea examinarilor ecografice si/sau radiologice.
Acest comportament este adanc imprimat in “memoria” organismului unei catele si vine inca din perioada in care cainele era de fapt lupul din padure. Lactatia falsa este de fapt o dereglare neuro-hormonala ce ajuta puii dintr-o haita, ei fiind ingrijiti de toate femelele din acel grup. “Laptele” ce se produce in mamelele acestor catele este diferit fata de laptele produs dupa o gestatie normala. Toate se produc pentru ca organismul catelei “crede” ca dupa perioada de calduri, in mod obligatoriu, aceasta a si fatat, fiind o “pacaleala” a hormonilor si a reflexelor din perioada de haita.
Pseudogestatia (lactatia falsa) evolueaza precum o nevroza si chinuie pentru o perioada de cateva zile sau saptamani biata catelusa. Doar cu ajutorul medicului veterinar specialist se poate trece mai usor si mai repede peste o perioada confuza dureroasa, mai ales ca acumularea secretiei la nivel mamar duce si la marirea in volum si inflamatie.
Tratamentul recomandat de catre doctorul veterinar specialist vizeaza reducerea stimulilor (lins, automasaj) la nivelul glandei mamare, prin folosirea unui colier protector, scaderea cantitatii de hrana pentru 3-4 zile. In cadrul protocoalelor terapeutice se pot folosi produse pe baza de progesteron, testosteron, megestrol, bromocriptina, de curand fiind disponibile si substante de ultima generatie.
Insa pentru a evita aparitia  numeroaselor afectiuni localizate la nivelul aparatului genital, medicul veterinar profesionist recomanda ca femelele care nu sunt folosite pentru reproductie sa fie sterilizate.
Proprietarii responsabili aleg sa descopere beneficiile unei informari corecte si continue prin vizite periodice la medicul veterinar profesionist pentru sfaturi de specialitate, o vorba buna si ajutor atunci cand este nevoie.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Intoxicatia cu ciocolata

/în /de

Intoxicatia cu ciocolata a cainelui nu este atat de neobisnuita precum ai crede. De fapt, ciocolata este a 3-a cauza de intoxicatie la caini. Aceasta este cauzata de Teobromina continuta de ciocolata care afecteaza sistemul nervos central al cainelui tau, precum si muschii inimii.

Intrucat teobromina este extrem de periculoasa pentru sanatatea cainelui tau, nu ar trebui sa-i dai  ciocolata – indiferent cat de mult o cere si indiferent de cat de frumos se uita la tine cu ochisorii aceia de catelus adorabil! Cu toate acestea, accidentele se intampla si daca suspectezi ca animalul tau a mancat ciocolata ar trebui sa-ti contactezi veterinarul pentru sfaturi. In plus, daca suspectezi ca animalul a consumat multa ciocolata (pentru marimea acestuia) du-l la veterinar imediat!

Cand ciocolata este „prea multa”?
Ce inseamna prea multa ciocolata? Si in ce cantitati ciocolata devine letala? Orice cantitate de ciocolata este prea mult, dar doza letala de teobromina depinde de marimea cainelui tau si de varsta acestuia, precum si de cantitatea si de tipul de ciocolata pe care a ingerat-o.
De exemplu, un caine mic este mult mai probabil sa se intoxice cu o cantitate mica de teobromina continuta in 2 tablete de ciocolata neagra decat un caine mare, iar un caine mai batran, care nu este intr-o stare excelenta de sanatate, este mai predispus la o intoxicatie decat unul tanar si sanatos.
In plus, cantitatea de teobromina pe care cainele tau a digerat-o depinde de tipul de ciocolata pe care a ingerat-o. De exemplu, ciocolata de menaj contine de 6 ori mai multa teobromina decat ciocolata cu lapte. Cu toate acestea, un caine mare, precum un Dogo Argentinian sau un Dog German, poate manca o cantitate mare de ciocolata inainte sa devina periculos, dar chiar si cantitatile mici pot cauza probleme digestive la rasele mai mari. Trebuie sa iei in considerare starea generala de sanatate a patrupedului inainte de a-i risca viata.

Simptomele intoxicatiei cu ciocolata
La inceput, simptomele intoxicatiei cu ciocolata includ voma, diaree si hiperactivitate, dar odata cu trecerea timpului pot aparea simptome mai serioase. Ritmul cardiac al cainelui tau ar putea creste si ar putea cauza aritmie, pot avea loc spasme musculare si gafait excesiv. Alte complicatii datorate intoxicatiei cu ciocolata includ hipertermie, urinare excesiva, crize, coma si chiar deces.

Tratament
Daca suspectezi ca animalul tau a facut intoxicatie cu ciocolata, ar trebui sa-l duci la veterinar imediat. Nu pierde timp pretios in incercarea de a-l vindeca (acest tip de intoxicare este mult prea serioasa). Tratamentul pentru difera in functie de severitatea intoxicatiei. Veterinarul iti poate ajuta cainele prin inducerea vomei, stabilizarea ritmului sau cardiac si a respiratiei, controlul crizelor si incetinirea absorbtiei Teobrominei. De asemenea, daca animalul tau este deja in coma, are nevoie de spalaturi stomacale.

Protejarea cainelui

Cum iti poti proteja cainele de intoxicatia cu ciocolata si cum il poti dezvata de tentatia acestor dulciuri? In primul rand nu hrani cainele cu ciocolata! Nici macar cu o bucata mica.
In al doilea rand, fii atenta sa nu lasi aceste dulciuri in locuri unde pot fi la indemana cainelui. Acest lucru este important in perioadele sarbatorilor cand multi dintre noi avem tendinta de a pune ciocolata in vase si pe mese pentru oaspeti.
In ultimul rand, daca ai multi oaspeti in timpul sarbatorilor, informeaza-i asupra faptului ca nu au voie sa-i ofere cainelui ciocolata. Majoritatea persoanelor, in special cele care nu au animale de companie, cu siguranta nu au auzit despre intoxicatia cu ciocolata!

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Intoxicatia cu antigel (etilen glicol)

/în /de

Etilen glicolul
Reprezinta componenta majoritara a antigelului (lichidul de la radiatorul masinilor) insa se poate gasi si in alte solutii cum ar fi cele folosite pentru developarea fotografiilor, vopsele si unele solutii de curatit (detergenti). Gustul dulce al acestei substante o poate face atractiva pentru animalele de companie, insa ele o pot consuma daca se gaseste in apa de la toaleta sau in lacurile de pe strada. Pisicile o pot ingera atunci cand isi ling labutele cu care au calcat in aceasta substanta.
Din pacate, odata ingerata, ea produce insuficienta renala grava. De ce cantitate este nevoie pentru a produce moartea? O lingurita pentru o pisica de talie medie si de o lingura pentru un caine.

Simptomele intoxicatiei cu atigel.
Primele semne apar in aproximativ 30 de minute dupa ingerare, uneori in 12 ore.
Se poate observa:
•    Sete exagerata
•    Urinare excesiva
•    Voma
•    Apatie
•    Animalul pare beat (nu-si mentine echilibrul, incoordonare in mers, somnolenta, comportament neobisnuit)

Aceste simptome pot disparea sau se poate observa o ameliorare fara tratament, ceea ce-i face pe multi proprietari sa creada ca nueste nici un pericol. Peste 1-3 zile insa, sau 12-24 de ore in cazul pisicilor, apar simptomele de insuficienta renala: voma, pirderea apetitului si scaderea volumului de urina.

Ce analize se fac?
Poate fi facut un test pentru depistarea prezentei etilen glicolului in sange, insa medicul veterinar, daca se instaleaza insuficienta renala poate observa la analizele uzuale modificari ale valorilor ureei si creatininei. Valorile potasiului seric pot fi crescute, uneori pana la nivelul la care se produce stopul cardiac.
In urina se observa cristale specifice de oxalat de calciu, insa ele nu pot fi depistate mai devreme de 3 ore de la ingerarea etilen glicolului (atat ii trebuie organismului sa transforme etilen glicolul in oxalat de calciu). Practic, oxalatul de calciu este un produs al organismului prin care acesta incearca sa scape de etilen glicol.
Daca animalul de companie a ingerat recent etilen glicolul, medicul veterinar va incerca sa-l faca sa vomite pentru a-l elimina inainte de a fi absorbit in sange. Se mai poate folosi si carbunele medicinal. Cu toate acestea, trebuie stiut ca absorbtia etilen glicolului se face in stomac, destul de rapid, ceea ce face aceste manopere de multe ori inutile.

Antidotul pentru intoxicatia cu etilen gilcol la caine se numeste Antizol-Vet. Din pacate, el nu se gaseste inca la noi in tara. Mecanismul sau de actiune este acela ca blocheaza transformarea etilen glicolului in produsi mai toxici favorizand eliminarea acestuia prin urina.
Alternativa este etanolul sau alcoolul etilic (se gaseste in cantitati suficiente in Vodca). Daca antidotul a fost administrat in primele 6 ore de la ingerarea etilen glicolului, acesta previne instalarea insuficientei renale la caini. Pisicile sunt cu mult mai sensibile, trebuie sa primeasca antidotul in primele 3 ore de la ingestia toxicului.
Daca s-a instalat insuficienta renala, trebuie inceput tratamentul specific pentru insuficienta renala acuta:
•    Administrarea de lichide intravenos
•    Diuretice, daca volumul de urina este scazut
•    Tratarea ulcerelor gastrice date de insuficienta renala
•    Tratamente, in functie de individ
Daca nu avem nici un raspuns, se recurge la hemodializa sau la dializa peritoneala.

Care este prognosticul?
Daca antidotul a fost administrat imediat sau in primele ore de la ingerarea etilen glicolului, prognosticul este destul de bun in cazul cainilor. Daca s-a instalat insuficienta renala, acesta este defavorabil. Probabilitatea recurentei este in functie de cat toxic a fost consumat si de cat de rapid s-a intervenit. Cei mai multi pacienti mor din cauza insuficientei renale. Cei care supravietuiesc vor ramane cu insuficienta renala de diferite grade. Dializa este cea care creste sansele de vindecare, chiar daca uneori dureaza cateva luni. O alta varianta este cea a transplantului renal. Ambele insa nu sunt disponibile insa deocamdata la noi in tara.
In ultimul timp, a inceput sa se foloseasca pentru fabricarea antigelului propilen glicolul  si nu etilen glicolul. Cantitatea de propilen glicol care trebuie ingerata pentru a aparea simptomele unei intoxicatii este cu mult mai mare si putin probabil de a fi consumata o singura data de catre un animal de companie.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Igiena dentara

/în /de

Considerat  pana nu demult de catre proprietari, dar de ce sa nu o spunem si de catre medicii veterinari, un capitol fara prea mare importanta in ingrijirea animalelor de companie,(asta se intampla la noi in tara, in tarile cu traditie in cresterea cainilor si pisicilor, lucrurile stand cu totul altfel), domeniul stomatologiei veterinare ia amploare ca urmare a cazuisticii numeroase din cabinete dar si mai mult datorita interesului celor mentionati de a practica o preventie in locul unui tratament.
Pentru a vedea cum stau lucrurile pe la altii, la ora actuala, Societatea Americana de Stomatologie Veterinara recomanda o curatire completa a dentitiei animalelor de companie la fiecare 6 luni, exact asa cum medicii stomatologi ne recomanda noua, oamenilor. Practic, trebuie sa ne imaginam ce s-ar intampla cu dintii nostri daca intre vizitele la stomatolog nu i-am spala deloc si o sa avem aceeasi senzatie pe care o au animalele noastre de companie, mai cu seama ca cea mai mare parte dintre acestea nu au fost duse niciodata la veterinar pentru un control stomatologic.
Ingrijirea dentitiei animalelor de catre stapini, acasa, reprezinta baza preventiei. Daca acest lucru ar fi facut, cu siguranta ca nu va mai fi nevoie de vizita la veterinar o data sau de doua ori pe an, ca sa nu mai vorbim de cheltuielile cu manopera si anestezia.
Cum poate face asta stapanul?

Periuta de dinti
La fel cum ne spalam noi pe dinti asa trebuie procedat si cu prietenul nostru canin sau felin. Fibrele periutei de dinti vor trebui sa ajunga la demarcatia dintre dinti si gingie, indepartand astfel resturile alimentare. Periuta trebuie actionata pana in cele mai ascunse si greu accesibile zone pentru o curatire completa.
La momentul aparitiei acestui text, la noi in tara exista deja in magazinele de specialitate periute de dinti adaptate ca forma pentru caini si pisici. Daca nu aveti la indemana una, le puteti folosi pe cele umane, dar acestea sunt mai greu de manipulat in gura anilalelor de companie.
Pasta de dinti

NU FOLOSITI PASTA DE DINTI UMANA LA ANIMALELE DE COMPANIE!!!. Acesta contine substante care nu trebuiesc inghitite si care ar afecta stomacul animalului daca ar ajunge acolo.
Pastele de dinti pentru animale sunt cu diverse arome: menta(pe care oamenii au tendinta sa o prefere  ca un parfum, dar animalele o prefera ca si aroma), pui, ficat sau malt (acestea fiind in general aromele lor preferate).

Spray-urile dentare
Unele animane nu permit sub nici o forma sa le fie atinsi dintii cu ceva. Pentru ele exista spray-uri cu substante care pulverizare in cavitatea bucala exercita o actiune satisfacatoare de curatire a placii dentare.

 Hrana complementara pentru curatirea dentitiei (Dental Treats)
Unele pisici nu vor permite nimanui vreodata sa le umble in gura, pentru nici un motiv. Ele nu tolereaza periajul dentar, nici periuta de dinti si nici spray-urile. Pentru acestea, consumul unor alimente complementare, cu forma, marime, structura si textura speciala dar in plus si foarte gustoase, reprezinta singura metoda de ingrijire a dintilor la domiciliu. Aceste alimente sunt concepute in asa fel incat sa promoveze o masticatie cat mai indelungata iar prin efectul lor abraziv sa indeparteze placa dentara. Este recomandat consumul zilnic de „dental treats-uri”, ca o rutina in ingrijirea dentitiei prietenilor nostri patrupezi.
La caini, cercetarile au aratat ca mestecatul zilnic al unor „dental treats-uri”este la fel de benefic precum periajul. Molti stapani prefera oasele mari de vita, dar acestea nu sunt de preferat deoarece pot produce obstructii intestinale.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Coprofagia la caine

/în /de

Coprofagia sau scatofagia este un obicei neplacut si dezgustator al cainilor, acela de a manca fecale. Cuvantul „coprofagie” provine din limba greaca, din termenii copro=fecale si phagie=a manca. Nu toti cainii fac asta, dar stapanii tind sa ignore acest obicei, crezand pur si simplu ca… asa sunt cainii.
Acest obicei este perfect natural in unele situatii, iar alteori este doar un comportament deviant. Acum vom discuta despre cauzele de ordin medical ce determina cainele sa nu fie atat de manierat pe cat ne-am dori. Bineinteles vom veni si cu solutii la aceasta problema, pentru a putea a avea si dumneavoastra un catel cu  respiratie „proaspata”.

Cauze medicale

In fata lor cainele este obligat sa recurga la acest obicei. Aceasta situatie e cu doua fete. In primul rand una negativa in care organismul cainelui sufera dintr-un oarecare motiv si atunci trebuie luate masuri de urgenta. In al doilea rand, o fata pozitiva, din care rezulta ca patrupedul nu are o problema/ deviere de comportament. In acest caz coprofagia se poate inlatura usor, in momentul in care incepem tratamentul pentru afectiunea ce a determinat acest obicei.

Orice problema medicala ce duce la o absorbtie scazuta de nutrienti, poate avea ca si consecinta scatofagia. In functie de semnele manifestate de caine (scaun moale, nu ia in greutate, varsaturi, stare alterata) asociate unei scatofagii, un consult veterinar este obligatoriu.

Exista o serie de afectiuni care pot cauza malabsorbtie la nivel intestinal si implicit coprofagie. Cainele nu isi primeste toti nutrientii de care are nevoie si astfel isi suplimenteaza  dieta cu fecale, mai usor digerabile. Aportul insuficient de nutrienti duce la malnutritie, cainele va pierde mult din greutate. In situatia unui caine cu un apetit crescut pentru fecale, urmatoarele afectiuni pot fi suspectate:

– Paraziti interni;
– Infectii intestinale;
– Hipertiroidism;
– Boli pancreatice;
– Alergii alimentare;
– Diabet;
– Boala Cushing;
– Carente de vitamine si minerale;
– Infometare.

Parazitozele intestinale masive, precum si infectiile intestinale, determina o scadere a absorbtiei la nivel intestinal. Cainele nu isi mai satisface nevoile nutritionale si atunci gaseste in fecale o sursa facila de nutrienti. Daca descoperiti excremente de consistenta scazuta sau in care se afla hrana partial digerata, cereti degraba sfatul medicului veterinar. Afectiuni precum diabetul, boala Cushing, hipertiroidismul sau medicamente din clasa steroizilor, provoaca o crestere a apetitului, iar unii caini se indreapta si spre fecale  pentru a-si stampara pofta.

Malnutritia este adesea asociata cu coprofagie. O dieta saraca, formata din hrana de slaba calitate, hipocalorica nu reuseste sa furnizeze toti nutrientii necesari unei bune functionari a organismului. Iar cainele incearca sa consume orice ii poate aduce un aport suplimentar de calorii. Cainele poate ajunge sa isi consume fecalele sale sau ale altor animale si atunci cand mancarea pe care o primeste nu e pe gustul sau. Situatie in care va trebui sa alegeti alta marca de hrana pentru catei.

Carentele de vitamine si minerale sunt o alta cauza a coprofagiei. Fecalele ierbivorelor contin cantitati importante de vitamine din grupul B. Lupii si unii caini, consuma regulat acest tip de fecale pentru a suplimenta vitaminele B. Excrementele altor animale (pisica) aduc si ele in dieta minerale pe care cainele nu le- a primit din hrana.
Solutii impotriva scatofagiei

In functie de cauza ce a determinat scatofagia, exista o multime de solutii pentru a scapa cainele de acest obicei neplacut:

– Consult veterinar: pentru a elimina din start orice cauza de natura medicala. Odata cu tratarea afectiunii incriminate si acest obicei se va opri.

– Dieta completa si echilibrata: alegeti o hrana de calitate, adaptata varstei, taliei si conditiei cainelui.

– Schimbati hrana: daca aveti un caine plictisit de acelasi tip de mancare sau care stramba din nas la tipul de hrana oferit momentan. Respectati sfatul de la punctul precedent.

– Hraniti mai des: daca aveti un caine cu un apetit crescut (mancacios). Impartiti ratia zilnic la doua, respectiv trei mese. Puii vor primi chiar patru mese pe zi.

– Curatati: indepartati fecalele imediat ce au fost eliminate. Astfel cainele nu mai are contact cu ele. Cainii inchisi in tarc isi pot consuma fecalele in momentul in care s-au acumulat si nu i s-a facut curat. Pentru a-si face singur curatenie el recurge la scatofagie.

– Activitate: scoateti- l la plimbare, oferiti destule jucarii,  jucati- va cu patrupedul dumneavoastra. Nu lasati cainele sa se plictiseasca (unii caini plictisiti aleg sa isi manance fecalele).

– Plimbati cainele in lesa: astfel aveti control asupra lui si nu ii permiteti sa se apropie de excrementele intalnite in drum.

– Distrageti atentia: in momentul in care vedeti cainele apropiindu-se de fecale, distrageti-i atentia. Strigati „NU”, chemati- l la dumneavoastra si oferiti- i o recompensa. Aruncati- i o jucarie in apropiere!

– Nu certati/ nu bateti cainele: in momentul in care a facut in casa. Din cauza anxietatii, data viitoare el isi va consuma excrementele pentru a ascunde probele incriminatoare. Dresati cainele sa faca afara.

– Oferiti o aroma neplacuta fecalelor: unii caini chiar adora gustul de fecale. In cazul lor turnati peste fecale sos tabasco, piper, lamaie, otet sau orice substanta care nu place cainelui. In pet- shop gasiti diverse substante destinate acestui scop.

– Litiera: daca aveti un caine fascinat de litiera pisicii, atunci dati dovada de creativitate si mutati litiera intr-un inaccesibil cainelui, dar in care pisica poate accede cu usurinta.

Acest obicei „scarbos” poate fi scos usor din comportamentul cainelui, daca depistati cauza si luati imediat masuri de contracarare. In cazul puilor este un act natural determinat de curiozitate si mostenirea genetica. Din fericire oadata ajunsi la varsta adulta majoritatea catelusilor renunta singuri la acest obicei.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Bolile prostatei la caine

/în /de

Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, localizata in cavitatea pelvina, unde inconjoara uretra de la gatul vezicii urinare. Dupa castrare, aceasta glanda se atrofiaza pentru ca marimea sa este influentata direct de catre hormonii sexuali masculini. Afectiunile prostatei sunt relativ frecvente mai ales la masculii batrani necastrati, incidenta cea mai mare fiind in jurul varstei de 9 ani. Pot fi afectati insa si cainii castrati.

Simptomele bolii de prostata
Prezenta sangelui in urina, scurgeri uretrale sangvinolente, dificultate la defecare, scaderea fertilitatii si a apetitului sexual (la cainii necastrati). In functie de tipul bolii se poate observa si durere pe membrele posterioare si o stare generala proasta: scaderea apetitului, voma, scadere in greutate, depresie, febra.
Examene necesare
Suspicionarea bolii de prostata se bazeaza de obicei pe discutia cu proprietarul si pe examinarea generala, inclusiv examenul transrectal.
Mai departe, examenul de laborator al urinei si ecografia confirma diagnosticul.
Pentru a fi si mai siguri in confirmarea diagnosticului se poate colecta lichid din prostata pentru analiza sau se face punctia ecoghidata pentru a obtine o proba de biopsie
Bolile prostatei
Hiperplazia benigna a prostatei (HBP) afecteaza numai masculii necastrati si este echivalentul aceleiasi afectiuni de la om. Marirea glandei este rezultatul direct al stimularii hormonale si este considerata o consecinta naturala a imbatranirii. Sunt afectati aproximativ 50% din cainii in varsta de 4-5 ani.
Terapia medicamentoasa ofera o ameliorare temporara si recapatarea fertilitatii. Oricum, principalul tratament ramane castrarea deoarece aduce o ameliorare imediata si permanenta a bolii.
Infectiile bacteriene ale prostatei (prostatitele bacteriene) sunt produse de obicei de bacterii care ascend din tractul urinar inferior. Infectiile acute evolueaza sever si pun viata cainelui in pericol datorita posibilitatii de extindere a infectiei prin circulatia sangvina, putand aparea septicemia. Cele cronice sunt asociate cu infectii urinare repetate deoarece prostata infectata actioneaza ca o sursa de bacterii cauzand astfel episoade repetate de boala.
Simptomele unei infectii a tractului urinar inferior – urinari frecvente si dureroase, sange in urina si dificultati in urinare
In plus, daca se administreaza antibiotic, regresia prostatei este mai evidenta daca masculul este castrat. La cei necastrati, tratamentul este mai dificil, mai lung si de multe ori boala revine. La unii caini infectia poate progresa, apar abcese care necesita interventia chirurgicala sau drenajul ecoghidat
Chistii prostatici pot aparea secundar altor boli ale prostatei (hiperplazia benigna sau prostatite). Ei se pot situa in interiorul prostatei sau pe suprafata acesteia (la exterior – chisti paraprostatici). Tratamentul este chirurgical sau prin punctie ecoghidata, asociat cu antibioterapie.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Raia auriculara

/în /de

Este intalnitea atat la caini cat si la pisici.

Ce vede stapanul ?
•    Scarpinatul excesiv si persistent in zona urechilor
•    Scuturarea capului
•    Agitatie, neliniste
•    Urechile sunt dureroase la atingere iar cainele plinge atunci cand simte durere
•    Secretie maronie in ureche
•    Miros puternic al acestora

Vinovati de aceste semne sunt niste  mici paraziti care traiesc pe suprafata conductului auditiv. Ei  strapung pielea fina di aceasta zona pentru a se hrani, cauzand in acest fel inflamatie si discomfort. Daca afectiunea este lasata netratata, se vor dezvolta si bacterii, in timp, putandu-se ajunge la pierderea auzului.

Catelusii si pisicutele pot coopta aceasta boala de la mamele lor dar, deasemenea, raia auriculara se poate transmite de la un animal la altul, mai ales in crescatoriile de caini sau de pisici.

Cainii cu urechile lungi si lasate sunt mai predispusi catre aceasta afectiune deuarece nu se face aerisirea conductului, favorizandu-se astfel dezvoltarea bacteriana. Atunci cand un caine isi scutura excesiv capul, se pot rupe vase de sange dintre cartilajul pavilionului si piele , aparand astfel hematomul auricular, afectiune care are nevoie de un tratament  atent pentru a se evita durerea si deformarea urechii.

Daca aveti un caine cu astfel de manifestari, urmati sfatul medicului veterinar si aplicati medicatia prescrisa(unguente sau lotiuni) atat cat acesta va va recomanda. In caz contrar, asa cum se intampla de obicei (cand stapanul vede o ameliorare si stopeaza tratamentul), parazitii si bacteriile vor supravietui, se vor multiplica si vor prelungi infectia.

In unele situatii, bacteriile (cele care produc infectiile secundare in raile auriculare), pot deveni rezistente la medicatia obisnuita. De data asta veterinarul va decide ce este de facut.
Raia urechilor o intalnim adesea acolo unde sunt deja prezente infestatii cu pureci, eczeme si infectii virale sau bacteriene. Stresul dintr-un loc cu multe animale (canisele) se asociaza de multe ori cu aceasta boala.  De aceea, mentinerea igienei in aceste locuri, precum si asigurarea unui spatiu suficient pentru toti cateii nu este o simpla poveste.

Verificarea urechilor cainelui sau ale pisicii noastre trebuie sa devina o rutina. Va amintim ca o anumita cantitate de cerumen prezenta in canalul urechii este normala. Daca nu stiti sa le curatati corect urechile sau nu aveti cu ce, mai bine faceti o programare la veterinar pentru ca se pot produce leziuni grave.

In final…
Urechile cainilor si  pisicilor  sunt extrem de sensibile, ele fiind responsabile atat cu auzul cat si cu simtul echiliblului. Daca apar semnele raiei auriculare sau ale altor boli ale urechii, vizita la veterinar trebuie sa devina o prioritate in agenda dumneavoastra.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Demodecia la caine ( Raia Demodecica )

/în /de

Demodecia la caine este o raie cu evolutie grava la tineret,manifestata prin : dermatitta scuamoasa, pustuloasa si foliculita cu tendinta de generalizare, produsa de Demodex Canis

Demodex canis – imagine microscop :

Etiologie :
Demodex Canis este un acarian cu corpul vermiform prevazut cu un rostrum latit, prezinta 4 perechi de membre atrofiate.

Ciclul Evolutiv:
Parazitii se dezvolta in foliculii pilosi si glandele sebacee, uneori ajung si in capilarele sanguine, in limfonoduli sau organele interne – in ficat,splina,rinichi,mamela si in excremente.
Demodecsii se hranesc cu sebum si celulele de la nivelul foliculilor.
Femelele, dupa fecundarea produsa la suprafata pielii,patrund in derm, in folicuii pilosi si in glandele sebacee unde, dupa scurt timp,ponteaza sute de oua care in 3-6 zile eclozioneaza.,iar larvele vermiforme iesite dupa aproximativ 36 de ore se transforma in protonimfe – aceste in 4 zile sufera un process de naparlire transformandu-se in deutonimfe.
Deuronimfele ajung la suprafata tegumentului fiind antrenate de eliminarea sebumului glandei in care au fost localizate. Deutonimfele traiesc pe suprafata epidermei 24-36 de ore, timp in care de deplaseaza pe distante mici. Dupa acest interval,nimfele se transforma in adulti capabili sa se reproduca.
Dupa copulare, masculii raman la suprafata epidermei si in 5 zile mor,iar felele fecundate patrund in derm si incep ciclul de depunere a oualor. Dupa ponta, femelele sunt eliminate impreuna cu sebumul la suprafata tegumentului si in 4-6 zile mor.
Durata ciclului evolutiv intergral este de 10 – 21 zile.

Epidemiologie:
Sursele de contaminare le reprezinta cainii bolnavi si mai putin obiectele poluate.
Contaminarea se face direct prin contactul cu animalele bolnave –  deutonimfele aflate la suprafata tegumentului trec usor pe corpul altor animale. Este probabila si contaminarea pe cale galactogena,dar unele aspecte ale macinismelor de transmitere nu au fost inca elucidate.
In mediu, demodecsii supravietuiesc pana la 6 zile,iar la uscaciune acestia se distrug in 60 minute.
Demodecia este considerate o boala sporadica si necontagioasa desi in canisele aglomerate poate sa evolueze simultan la mai multe animale indeosebi la cateii-frati din aceeasi fatare.
Receptivitatea animalelor este conditionate de numerosi factori:
– rasa : demodecia se intelneste mai frecvent la rasele de caini cu par scurt: Boxer,Teckel,Dalmatian,Doberman.
-sexul: se pare ca sexul nu este un factor de receptivitatea,desi masculii sunt mai predispusi.
-varsta: are o deosebita importanta, in sensul ca Demodecia este o boala a cainilor tineri, ce evolueaza cel mai frecvent intre varsta de 3 luni pana la 1 an. Dupa aceasta varsta, cazurile sunt mult mai rare,rareori se semnaleaza imbolnaviri la cainii adulti si batrani.
-starea tegumentului: seboreea crescuta favorizeaza multiplicarea demodecsislor, iar acestia la randul lor stimuleaza seboreea astfel ca se creeaza un cerc vicios. Parazitii se dezvolta mai bine in pielea inflamata, bogata in exsudat si cu pH – ul alcalin. Baile frecvente cu sampoane puternice si iritante slabesc rezistenta naturala a tegumentului.
-starea generala animalului: carentele alimentare in vitaminele A,C, K, B6, B12, excesul de glucide si lipide marind receptivitatea animalelor la aceasta boala parazitara.
Demodex canis  este un simbiont al pielii cainilor, fiind frecvent depistat pe tegument la  aproximativ 60% din  cainii considerati clinic sanatosi. Echilibrul simbiotic poate fi intrerupt  prin interventia unor factori stresanti sau a deficientelor imunitare.

Cum afecteaza acest parazit animalul meu ?
Factorii favorizanti actioneaza prin ruperea echilibrului dintre organismul – gazda si populatia de demodecsi, astfel incat de la 10 paraziti prezenti intr-un folicul pilos se poate ajunge la 50 paraziti determinand declansarea bolii.
Demodecsii determina actiune mecanic-iritativa prin prezenta unui numar mare de paraziti in foliculul pilos, prin miscarile, nutritia si multiplicarea lor produc dilatarea foliculara, instalarea proceselor inflamatorii – foliculita – ce poate deveni in cele mai  multe cazuri supurativa. Actiunea iritativa permanenta stimuleaza secretia glandelor sebacee producand astfel o stare seboreica favorabila multiplicarii acarienilor.
Parazitii exercita o actiune iritativ-inflamatorie si distructiva la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee ce determina distructii in cheratogeneza, suprainfectarea epidermei si a glandelor cu flora piogena, se produce distrugerea foliculilor pilosi urmata de depilatie – pe acest fond se grefeaza si se dezvolta flora bacteriana de asociatie (Stafilococi,Streptococi),pH-ul se modifica devenind astfel alcalin.

Actiunea toxica: parazitii elinina toxine la care se adauga sis toxinele eliberate de flora bacteriana de asociatie – toxinele traverseaza foliculul pilos si ajung astfel in circuitul sanguin prin intermediul caruia patrund in orgenele interne si determined nefrita, hepatita si procese de degenerescenta.

Care sunt simptomele demodeciei la caine?
Perioada de incubatie este cuprinsa intre 6-8 saptamani.
Demodecia evolueaza sub doua forme: forma uscata  si  forma umeda
forma uscata: debuteaza in regiunea capului (periorbitar), la comisura buzelor,pe obraz,la baza urechilor,pe fata externa a conchiei auriculare, in regiunea cervicala. Pielea afectata are culoarea rasie-caramizie datorita eritemului, se constata scvame fine alb-galbui pe suprafete mici, usor detasabile, iar hipersecretia se sebum da aspectul uleios al pielii. Starea generala nu este afectata. Sebumul eliminate se descompune si degaja un miros respingator. Demodecia uscata este lipsita de prurit.
forma umeda:  sau  forma pustuloasa este intodeauna continuarea formei uscate fiind insotita de depilatii intense, neregulate, pielea este edematiata si dureroasa,degajand un miros respingator de mucegai.. Pe tegument se formeaza pustule de culoare alba ce contin puroi alb-galbui. Animalele prezinta prurit  intens si datorita gratajului apare hipercheratoza. Demodecia umeda este pruriginoasa, gratajul (scarpinatul) este intens si contribuie la formarea unor leziuni care sangereaza. Leziunile se extend pe intreaga suprafata a corpului,animalele slabesc,sunt triste,anorexice,in cazuile nefericite apar complicatii renale (nefrita) . Piele devine cutata, asemenatoare scoarte de copac.
Dupa o evolutie de 3-4 luni, finalul este letal.

Care sunt cauzele demodeciei ?
Boala apare din cauza scaderii imunitatii animalului. Demodex canis traieste ca si saprofit  pe pielea unui caine sanatos. in momentul in care apar probleme ce duc la scaderea sistemului imunitar, se creeaza un dezechilibru iîn favoarea parazitului, populatia de pe pielea acestuia creste, rezultatul fiind aparitia bolii.

Cum se pune diagnosticul de demodecie?
In forma acuta, se stabileste prin corelarea datelor epidemiologice cu aspectele clinice si examenul microscopic.

Cum se poate prevenii boala  ?
Prevenirea demodicozei este greu de realizat si depinde mult de statusul imunitar al caineluii. Trebuie asigurata o dieta corespunzatoare nevoilor fiziologice ale animalului, suplimente vitamino-minerale si un mediu de viata adecvat, ferit de factorii de stres care pot duce la scaderea imunitatii amimalului tau..
Deasemenea se recomanda produse spot-on administrate o data pe luna.

Cum se trateaza demodecia?
Tratamentul demodicozei este de lunga durata  si trebuie sa vizeze distrugerea parazitului, tratarea de urgenta suprainfectiilor aparute si in ultimul rand stimularea sistemului imunitar. Antiparazitarele folosite in tratamentul demodicozei sunt: ivermectinele, amitrazul, milbemicina etc.
In canise
Este obligatorie instituirea carantinei si examenul cainilor nou introdusi, asigurarea unui regim alimentar care sa corespunda din punct de vedere calitativ si cantitativ, asigurarea conditiilor de igiena in  custi,padocuri,adaposturi,efectuarea deparazitarilor curente ale spatiilor de cazare.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Toxoplasmoza la pisici

/în /de

Ce este toxoplasmoza?
Toxoplasmoza este o boala produsa de un parazit unicelular numit Toxoplasma gondii (T. gondii). Toxoplasmoza este una din cele mai cunoscute boli parazitare si se intalneste la aproape toate animalele cu sange cald, incluzand aici animalele de companie si omul. In ciuda raspandirii largi a parazitului, acesta produce rar boala evidenta clinic la pisica sau la alte specii.

Cum apare boala?
Ciclul de viata al Toxoplasma gondii este complex si implica existenta a 2 tipuri de gazde; definitive se intermediare. Pisicile, atat cele salbatice cat si cele domestice, sunt singurele gazde definitive ale acestui parazit. Asta inseamna ca Toxoplasma poate produce oochisti(oua) numai daca infesteaza o pisica. Atunci cand o pisica ingera o prada infestata (sau pur si simplu carne cruda infestata), parazitul este eliberat in tubul digestiv al acesteia. El se multiplica apoi in in peretele intestinului subtire si produce oochisti(ciclul de infectie intestinal). Acesti oochisti sunt apoi eliminati in numar mare prin fecalele pisicii. Pisicile care nu mai fusesera expuse la infestarea cu T. gondii vor elimina oochisti prin fecale dupa 3-10 zile de la ingerarea tesuturilor infestate si vor continua eliminarea inca 10-14  zile, timp in care se produc practic mai multe milioane de oochisti. Acestia sunt foarte rezistenti, supravietuind in mediul extern peste un an.
In timpul ciclului de infectie intestinal (la pisica), unele Toxoplasme eliberate de chistii ingerati, penetreaza adanc peretele intestinal si se multiplica sub forma de tachizoiti. Aceste forme migreaza din peretele intestinal in alte regiuni ale corpului, producandu-se astfel ciclul de infectie extraintestinal.  Uneori, sistemul imunitar al pisicii blocheaza parazitul in acest stadiu, facandu-l sa intre intr-o faza de latenta sau „odihna”, ceea ce duce la formarea de chisti in creier sau musculatura. Acesti chisti contin bradizoiti sau forme care se dezvolta mai lent.
Alte animale, dar si oamenii sunt gazde intermediare ale Toxoplasma gondii. Ele devin infectate dar nu produc oochisti. Oochistii eliminati prin fecalele pisicilor nu sunt imediat patogeni pentru alte animale, ci trebuie sa sufere un proces numit sporulare care dureaza intre 1 si 5 zile, in functie de conditiile de mediu. Odata sporulati, oochistii sunt patogeni pentru pisici, oameni si alte gazed intermediare. Gazdele intermediare devin infestate prin ingestia oochistilor sporulati, iar aceasta infestare are ca rezultat  formarea chistilor in diferite tesuturi ale corpului. Chistii din tesuturile gazdelor intermediare sunt viabili si potential infectiosi pentru pisici, oameni si alte gazde intermadiare care consuma tesuturile in care ei se gasesc.

Cum afecteaza toxoplasmoza pisicile?
Cele mai multe pisici infestate cu toxoplasma gondii nu manifesta nici un semn de boala. Semnele clinice apar numai ocazional, atunci cand sistemul imunitar al pisicii nu este capabil sa stopeze migrarea trachizoizilor. De asemenea, boala este mult mai probabil sa apara manifestata clinic la pisicile cu imunosupresie, incluzand puii tineri si pisicile cu leucemie (FELV) sau cele infectate cu virusul immunodeficientei feline (FIV).
Cele mai des intalnite simptome sunt febra, pierderea apetitului si letargie. Alte semne pot aparea in functie de tipul infectiei, acuta sau cronica dar si de localizarea parazitului in corp. In pulmoni, infectia cu T. gondii poate provoca pneumonie cu grade diferite de afectare. Deasemenea, parazitul poate afecta sistemul nervos central, poate provoca afectiuni ale retinei sau al camerei anterioare a ochiului, dimensiuni anormale ale pupilei, si tulburari ale perceptiei luminii, orbire, incoordonare, durere la atingerea ochiului, schimbari de personalitate, invartiri in cerc, capul este aplecat, tremuraturi ale urechilor, dificultati in masticatie si inghitire, convulsii, pierderea controlului defecarii si urinarii.

Cum este diagnosticata toxoplasmoza la pisici?
Toxoplasmoza este de obicei diagnosticata pe baza anamnezei si a semnelor clinice si a testelor de laborator.(masurarea  anticorpilor IgG si  IgM fata de Toxoplasma din sange).Prezenta masiva a anticorpilor IgG pentru T. gondii la pisicile sanatoase sugereaza ca pisica a fost infectata dinainte iar acum este foarte probabil sa fie imuna si sa nu elimina oochisti. Prezenta masiva a anticorpilor  IgM fata de T. gondii, sugereaza o infectie activa a pisici.
Uneori oochistii pot fi gasiti si in fecale, dar aceasta nu poate fi considerata o metoda pe care sa ne bazam, deoarece ei arata asemanator cu oochistii altor paraziti. Diagnosticul definitiv necesita examinarea microscopica a tesuturilor pentru evidentierea modificarilor specifice date de prezenta tachizoizilor.

Poate fi tratata toxoplasmoza?
Cele mai multe pisici cu toxoplasmoza se pot vindeca prin tratamnt. Acesta implica o cura de catev zile cu Clindamycin.  Alte medicamente care se folosesc sunt pyrimethamina and sulfadiazina, care actioneaza impreuna pentru a inhiba  inmultirea T. gondii. Tratamentul trebuie sa inceapa cat de curand posibil dupa diagnosticare si va fi continuat cateva zile dupa disparitia semnelor clinice. Daca nu apar ameliorari ale semnelor clinice in 2-3 zile de tratament, diagnosticul de toxoplasmoza trebuie reconsiderat.
Nu exista inca un vaccin pentru toxoplasmoza pentru nici o specie.

Pot sa iau toxoplasmoza de la pisica mea?
Deuarece pisicile infestate nu elimina oochisti decat cateva zile in intreaga lor viata, sansle ca oamenii sa fie expusi sunt foarte mici. Crescand o pisica in casa nu inseamna ca va veti face aceasta boala. Este putin probabil si pentru ca nu va puteti expune doar atingand pisica, deuarece ele nu poarta pe blana acesti paraziti. Deasemenea, nu puteti sa va infestati chiar daca sunteti muscati sau zgariati de o pisica. In plus, pisicile tinute in casa nu vaneaza si nu sunt hranite cu deseuri de carne sau carne nepreperata termic.

Cum se pot infesta oamenii cu Toxoplasma gondii?
Contactul cu solul contaminat cu oochistii infestanti este probabil sursa majora de contaminare a tuturor speciilor. In tarile industrializate, cea mai posibila sursa de contaminare este probabil consumul de carne infestata, insuficient preparata termic, in special de miel si de porc.  Deasemenea, oamenii se pot infesta consumand legume si fructe nesplate. Oochistii pot fi uneori prezenti in unele produse lactate nepasteurizate, cum ar fi laptele de capra. Toxoplasma gondii poate fi deasemenea transmisa direct, de la femeile insarcinate la copii, inainte ca acestia sa se nasca.
Exista 2 categorii de indivizi care prezinta un risc mai ridicat; femeile insarcinate si indivizii imunodeficienti. Infestarea congenitala este insa principala problema la om. In jur de o treime, pana la jumatate din mamele care coopteza infectia in timpul sarcinii nasc copii infestati.   Marea majoritate a mamelor care se infesteaza in timpul sarcinii nu prezinta semne clinice. La fel, marea majoritate a nou-nascutilor cu toxoplasmoza, nu manifesta semne clinice la nastere, acestea pot aparea mai tarziu. Pierderea vederii, reterdare mentala, pierderea auzului sau moartea in cazurile severe sunt simptomele toxoplasmozei la copii infestati congenital.
La indivizii cu imunodeficienta – cei aflati sub tratament imunosupresiv( de ex. pentru cancer sau transplante de organe) sau cei cu boli imunosupresive ca SIDA, hipertrofia ganglionilor limfatici, afectiuni oculare si ale sistemului nervos, boli respiratorii, cardiace – sunt semnele cele mai des intalnite. La acesti pacienti-in special la cei cu SIDA-sunt frecvente reacutizari ale bolii iar rata de mortalitate este mare.  In trecut, indivizii imunodeficienti si femeile insarcinate erau sfatuite sa evite pisicile. Oricum, centrele pentru controlul bolilor (CDC) ne sfatuiesc acum ca acest lucru nu este necesar.

Cum putem preveni toxoplasmoza?
•    Nu consumati carne insufficient preperata termic. Ea trebuie preparata la temperaura de cel putin 70 grade Celsius pentru 20 minute.
•    Nu beti lapte nepasteurizat.
•    Nu mancati fructele si legumele nespalate.
•    Spalati-va pe maini  si spalati suprafetele pe care preperati mancarea dupa ce ati pus  pe ele carne cruda.
•    Purtati manusi atunci cand lucrati in gradina.
•    Spalati-va pe maini inainte de masa (in special copii).
•    Tineti acoperite gropile cu nisip in care se joaca copii.
•    Nu beti apa decat din surse imbuteliate.
•    Nu dati pisicilor carne cruda sau insufficient preperata termic. Nu le dat sa bea lapte nepasteurizat.
•    Nu lasati pisicile sa vaneze sau sa umble pe-afara.
•    Nu permiteti pisicilor sa foloseasca locul de joaca al copiilor pe post de litiera.
•    Indeprtati fecalele din litiera zilnic si spalati-o  zilnic.
•    Femeile insarcinate si persoanele imunosupresate nu ar trebui sa spele litiera.
•    Tineti sub control populatia de rozatoare si alte potentiale gazde intermediare.

 

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Hipotiroidismul

/în /de

Ce este hipopotiroidismul?
Reprezinta scaderea nivelului sangvin de hormone tiroidieni (T4 Si T3)  ceea ce are ca rezultat scaderea metabolismului celor mai multe tesuturi din organism.

Afectiunea poate fi primara – dobandita si idiopatica sau secundara. In boala primara, poate fi vorba de tiroidita limfocitara, atrofia din cauze necunoscute a foliculilor glandei tiroide, deficiente alimentare in iod sau tumori si infectii ale acestei glande.
Hipotiroidismul secundar apare ca urmare a secretiei insuficiente de TSH de catre hipofiza, hormonal care stimuleaza producerea T4 si T3 de catre tiroida, incriminate fiind in acest caz afectiunile hipofizare(infectii, neoplasme sau malformatii congenitale). Hipotiroidismul congenital se mai numeste si „cretinism” deuarece hormonii tiroidieni ajuta la dezvoltarea sistemului nervos si a scheletului.
Mai pot determina scaderea cantitatii de hormoni tiroidieni din sange si malnutritia sau glucocorticoizii precum si unele boli concurente.
Icidenta bolii in randul populatiei canine este de 1:300 – 1:500.
Rasele cel mai des afectate sunt Airdalle Terrier, Boxer, Cocker Spaniel, Teckel, Doberman, Golden Retriever, Canihe, Dog German, Setter Irlandez, Schnauzer pitic , Bulldog Englez, dar boala poate aparea la orice rasa.
Varsta la care boala apare cel mai frecvent este intre 4-10 ani, femelele castrate fiind mai frecvent afectate decat masculii (2.5:1).La pisici, hipotiroidismul apare extrem de rar, de regula dupa extirparea tiroidei.
Ce observa proprietarii?
Letargie, depresie, intoleranta la efort, cainele doarme mai mult, are schimbari de personalitate, ia in greutate inexplicabil, prezinta pierderi de par treptate, infertilitate. Semnele dermatologice se accentueaza in timp, apare alopecia biletarala simetrica, parul de pe coada cade (coada de „sobolan”), hiperpigmentatie, hiperkeratoza,seboree uscata sau uleioasa, uneori schimbarea culorii parului, infectii purulente ale pielii (piodermite).

La nivel cardiovascular apare bradicardie.
La nivelul aparatului reproductiv, frecvent infertilitate, la femele scurtarea estrului si lungirea anestrului (perioada de repaus ) iar la masculi scaderea libidoului (apetitului sexual) si atrofia testiculara.
Pot aparea si constipatii sau regurgitari ale hranei , semne nervoase, iar la nivel ocular uveite anterioare si lipidoza corneana.
Diagnosticul diferential se face cu hiperadrenocorticismul (manifestari cutanate similare) sau cu dermatoza datorata hormonilor tiroidieni.
Diagnosticarea hipotiroidismului se face prin dozarea T4 si eventual T3 si pe baza altor teste de stimulare a hormonilor tiroidieni sau a STH.

Tratamentul, in hipotiroidismul primar se face cu hormoni tiroidieni pentru tot restul vietii, doza fiind diferita in functie de pacient si mai mare decat cea de la om (per kg greutate vie) datorita metabolismului mai intens al cainilor. Primele ameliorari apar la 7-10 zile, in aproximativ 3 luni de la inceperea tratamentului, rezultatele fiind vizibile.
Reevaluarea T4 se face la inceput la 4 saptamani de la inceperea tratamentului, apoi mai rar, in functie de starea clinica a pacientului.
Prognosticul, in boala primara este de regula bun, daca se administreaza medicatie corecta, nefiind probleme. Acestea apar in cazul suprapunerii altor boli sau in hipotiroidismul secundar sau congenital, la care prognosticul este rezervat spre defavorabil.
La puii cu hipotiroidism secundar pot aparea anomalii neuromusculare sau osoase ireversibile.

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale