Alergii ale pielii

/în /de

Alergii ale pielii(Caine)

Dermatita alergica la caini este o boala comuna care provoaca inflamarea pielii si mancarimi. Infectii secundare ale pielii si urechilor apar frecvent. Exista teste disponibile pentru diagnosticare si tratamentul eficient al alergiilor de piele. Se pot recomanda si tratamente injectabile.
Denumire populara: Alergie a pielii la caini, Dermatita alergica de inhalare, Alergie la particule din aer.
Denumire stiintifica: Atopie canina, dermatita atopica

Diagnostic

Semnalmente clinice primare: prurit (mancarime) manifestat prin lins, muscat, scarpinat si frecat, adesea avand ca efect leyiuni la nivelul picioarelor, flancurilor, abdomenului, axilelor, fetei si/sau urechilor, eritem (roseata) al pielii dermic difuz sau localizat.

Semnalmente clinice secundare: Imbibarea cu saliva blanii (de la lins), alopecie (caderea parului), excoriatii (cruste liniare), coji, cruste, hiperpigmentare (piele inchisa la culoare) si lichenificare (piele ingrosata, ca de elefant) de la leziunile provocate prin scarpinare, piodermatita secudara (infectii bacteriene ale pielii), Malassezia dermatitis (infectie a pielii provocata de o ciuperca) si otita externa (infectie a urechii), conjunctivita, umflarea fetei, stranut.
Incidenta boala: Dermatita atopica este o dermatita pruritica comuna care afecteaza 10-15% din populatia canina.
Distributie geografica: Desi nu exista o anume distributie geografica, semnele clinice pot fi sezoniere sau nesezoniere, in functie de alergenul implicat. Aproximativ 80% din cainii cu dermatita atopica vor manifesta semne clinice nesezoniere. Aproximativ 80% vor manifesta semne clinice din primavara pana in toamna, iar 20% incep iarna.

Diagnostic diferential: Alte hipersensibilitati (la alimente, la muscaturile de purici, alergie de contact), ectoparaziti, foliculita (inflamarea foliculilor de par) datorata unei infectii bacteriene, dermatofita/infectii fungice, demodex, dermatita Malassezia.

Prezentare generala: Dermatita atopica apare de obicei la cainii cu varste cuprinse intre 6 luni si 7 ani, 70% dintre cainii afectati fiind intre 1 si 3 ani. La unele rase, primele semne clinice pot fi observate chiar de la varsta de 2 luni. Printre rasele cu predispozitie la aceasta afectiune se numara terierii, boxerii, lhasa apso, shi-tzu, pug, golden retreiver, labrador retreiver, dalmatian, cocker spaniel, setter, chihuahua, miniature schnauzer, tervueren belgian, shiba inu si beauceron. Dermatita atopica la caini poate fi mai des intalnita la femele decat la masculi, desi unele studii arata ca nu exista o prediliectie pentru un anumit gen.

Prognostic: Prognosticul pentru dermatita atopica la caini este bun, desi este necesara terapie pe intreg parcursul vietii la majoritatea cainilor. Recidivele cu infectii secundare sunt comune, iar tratamentele personalizate sunt importante.

Tratament

Tratament acasa: Exista produse pentru tratarea mediului in care traieste cainele pentru a reduce expunerea la alergeni (pollen, praf). Filtrele cu carbune pot fi benefice.

Tratament clinica: Medicul veterinar poate recomanda un tratament medicamentos impotriva infectiilor pielii sau a celor auriculare, dar si pentru a combate mancarimea asociata dermatitei alergice. Acesta tratament poate sa includa medicamente cu administrare orala, precum si bai frecvente si curatarea urechilor. Daca se fac teste de sange sau cu probe de piele pentru a identifica cauza alergiei, se poate ajunge si la imunoterapie (vaccin sau injectii pentru alergie), care se vor administra subcutanat. Proprietarii animalelor de companie pot invata cum sa faca injectiile subcutanate, care de obicei reprezinta tratamente care trebuie administrate pentru tot restul vietii animalului. Cu ajutorul tratamentului injectabil, 50 pana la 75% din cainii cu dermatita atopica vor avea un raspuns bun (e posibil sa necesite si alte ingrijiri medicale) sau chiar excelent (nu vor mai necesita alte ingrijiri medicale). Ameliorarea clinica evidenta ar putea necesita cateva luni de la instituirea imunoterapiei, iar la unii caini chiar pana la un an.

Alergii ale pielii (Pisica)

Alergiile la pisici se prezinta adesea ca probleme ale pielii, spre deosebire de oameni care stranuta, tusesc si le curge nasul ca reactie la alergeni. Alergiile pielii la pisici au multe cauze, incluzand sensibilitatea la particule inhalate, alimente si muscaturi de insecte.
Denumire populara: Alergie inhalatorie, alergie alimentara, alergie la muscaturile de purici
Denumire stiintifica: Dermatita alergica inhalatorie (Atopie), hipersesibilitate alimentara, hipersesibilitate la muscaturile de purici

Diagnostic
Semnalmente clinice primare: Mancarimi (prurit), scarpinat, lins, mestecat, pierderea parului (alopecie), piele rosie si iritata, zone solzoase, cruste sau mici umflaturi pe piele.
Semnalmente clinice secundare: Ingrosarea si hiperpigmentarea pielii, vomarea ghemelor de blana sau par in fecale.
Incidenta boala: Intre 10% si 30% dintre pisici dezvolta alergii inhalatorii. Incidenta alergiilor alimentare la pisici nu este cunoscuta. Alergia la muscatura puricilor este comuna la pisici si unii medici dermatologi veterinari o considera cea mai comuna alergie a pielii a pisici.
Distributie geografica: Alergiile la purici si cele inhalatorii sunt raspandite in climatele temperate si, in lunile calde, in zonene ne-temperate. Alergiile alimentare nu au o anumita distributie geografica.
Cauze: Alergie sau hipersensibilitate la polen sau alti alergeni din mediu, alimente sau aditivi alimentari, muscaturi de insecte.

Diagnostic diferential: Chilotieloza, raia otodectica (paraziti auriculari), scabie, dermatofitoza (ciuperca inelara), alopecia pishogena
Prognostic: Alergiile la alimente sau la purici pot fi controlate prin trecerea la mancare hipoalergenica si prin eliminarea parazitilor din mediul de viata. Alergia la inhalanti este mai greu de controlat deoarece alergenii sunt mai greu de evitat. Totusi, multe pisici cu alergii atopice pot fi tratate cu medicamente pentru controlul simptomelor sau prin hiposensibilizare.

Tratament
Tratament acasa: Limitati expunerea la alergenii identificati. Daca pisica este alergica la purici, este necesar sa tineti sub control drastic problema puricilor atat de pe pisica, cat si mediul sau de viata. O singura muscatura de purice poate genera mancarimi puternice. Daca pisica este alergica la polen, tineti pisica in casa pentru a preveni acumularea alergenilor in blana. Daca pisica va permite, puteti elimina alergenii din blana prin imbaiere. Unele pisici sunt alergice la praful din casa si la acarieni. Puteti folosi filtre de aer in casa pentru a scadea concentratia acestor alergeni. Daca i s-a prescris mancare hipoalergenica, pisica nu va primi niciun alt tip de mancare.
Tratament clinica: Poate fi necesara efectuarea de teste alergice, sau testarea mancarii hipoalergenice pentru a determina cauza alergiei. Medicul poate prescrie si medicamente pentru controlul simptomelor, inclusiv glucocorticoizi, antibiotice, antihistaminice si suplimenti cu acizi grasi. Pot fi recomandate hiposensibilizarea sau injectii impotriva alergiilor. Hiposensibilizarea se realizeaza printr-o serie de injectii cu cantitati din ce in ce mai mari de alergeni pentru a creste toleranta la acestia.

Alergii alimentare (Caine)
Este o boala destul de des intalnita la caini si care se manifesta in principal prin prurit (mancarimi) al pielii si urechilor si poate de asemenea afecta tubul digestiv. De obicei atat diagosticul cat si tratamentul alergiei alimentare se face folosind dieta bazata pe o sursa noua de proteina (proteina cu care cainele nu a mai venit in contact in alimentatia sa inainte)sau reducerea cantitatii de proteina ingerata.
Denumire populara: Alergie alimentara
Denumire stiintifica: Alergie alimentara

Diagnostic

Semnalmente clinice primare: mancarimi pe piele, otita, vomismente, diaree, flatulenta

Semnalmente clinice secundare: Piodermita(infectia a pielii), excoriatii (tarume ale pileii in urma scarpinarii violente), lichenificare (ingrosare a pielii).

Incidenta boala: Nu este cunoscuta raspandirea exacta a alergiilor alimentare; totusi, 20-30% dintre cainii cu alergii alimentare sufera si de alte alergii (alergii la factori din mediu sau la purici).

Distributie geografica: Nu este cunoscuta nicio predilectie geografica pentru aceasta afectiune.

Cauze: Reactie de hipersensibilitate (corpul reactioneaza la mancare ca si cum ar fi un invadator periculos)

Diagnostic diferential: Dermatofiti, sindromul intestinal inflamator sau orice afectiune gastrointestinala care deteremina diaree

Prognostic: Favorabil, daca se tine cont de necesitatile alimentare ale animalului

Tratament

Tratament acasa: Daca este suspectata alergia alimentara consultati un veterinar pentru a elimina alte posibile cauze pentru simptomele cainelui. Mai mult, dietele bazate pe un produs comercial cu o proteina noua din comert folosite pentru a diagnostica si trata alegiile alimentare pot fi obtinute numai cu reteta, iar dietele bazate pe o proteina noua gatite in casa sunt cel mai bine pregatite si administrate sub indrumarea unui veterinar.

Tratament clinica: Primul pas in diagnosticarea alergiilor alimentare este eliminarea altor posibile cauze pentru simptomele cainelui. In lipsa kiturilor de diagnostic alergologic, alergiile alimentare sunt diagnosticate si tratate prin introducerea unei diete bazate pe un produs comercial cu o proteina noua, o dieta ce contine proteine pe care cainele nu le-a mai incercat inainte, cum sunt cele pe baza de iepure sau caprioara. Se administreaza aceasta dieta timp de 6-8 saptamani, apoi se reintroduce dieta anterioara, care se suspecteaza ca ar fi provocat alergia. Daca simptomele dispar pe durata administrarii dietei bazate pe un produs comercial cu o proteina noua si reapar la reintroducerea dietei anterioare, o alergie alimentara poate fi diagnosticul, iar cainele este trecut pe o dieta bazata pe un produs comercial cu o proteina noua pentru restul vietii.

Actiuni preventive: Un proprietar care suspecteaza cainele ca ar suferi de alergie alimentara ar trebui sa duca animalul la un medic veterinar pentru analize si diagnosticare. Respectarea cu maxima strictete a regimului reprezinta cheia tinerii alergiei sub control.

 

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Parvoviroza canina

/în /de
Dupa cum sugereaza si numele, parvoviroza este o infectie virala. Exista insa un vaccin eficient in acest caz. Parvoviroza este o maladie care apare la catelusii care au o varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 6 luni. Fara un tratament adecvat, aproximativ 80% din puii infectati mor. Daca se aplica un tratament corespunzator, in 85% din cazuri catelusii vor trai. Virusul poate persista in mediu pana la 5 luni.Infectia apare de obicei in urma expunerii la materii fecale infectate. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 4 si 14 zile. Simptomele includ varsaturi si diaree. Diareea are o nuanta galbuie spre gri la inceput, iar mai apoi capata nuante de rosu deschis (iar apoi rosu inchis).

Acest virus afecteaza ADN-ul. Exista doua tulpini majore: Parvoviroza canina 1 (CPV-1) si Parvoviroza canina 2 (CPV-2). Forma CPV-2 a suferit mutatii de mai multe ori si exista diverse variatii, CPV-2a, CPV-2b si CPV-2c. Variatiile CPV-2a, 2b si 2c se pot regasi atat la caini, cat si la pisici; nu au fost raportate cazuri de infectare a celor din urma pana in momentul de fata. Virusul traieste in materiile fecale ale cainilor infectati. Se transmite la un alt patruped prin intermediul tesuturilor nazale. Virusul incepe sa se manifeste la 4 zile de la contractare. S-ar putea sa nu existe simptome in aceasta perioada.

Parvoviroza ataca rapid celulele care se divid. La animalele care se afla in perioada de crestere, diviziunea celulara are loc adesea in tractul gastrointestinal. Cateii care sunt infectati cu viermi, bacterii sau virusi intestinali sunt mai afectati de aceasta boala decat cei care sunt sanatosi. Un alt loc in care se intampla fenomenul de diviziune celulara este miocardul sau tesutul muscular al inimii. Cateii foarte tineri (care au mai putin de 8 saptamani), infectati cu parvoviroza pot suferi de probleme miocardice grave si pot muri. Daca acest lucru se intampla, ar putea fi afectati si ceilalti pui.

Diagnosticul

De obicei, de fiecare data cand apar simptome de diaree si varsaturi, multi posesori de caini se gandesc la ce e mai grav: pavroviroza. E bine de stiut ca aceste simptome pot indica si alte afectiuni. Aceasta boala infectioasa e greu de depistat si diagnosticat. Majoritatea catelusilor care sufera de aceasta boala par foarte bolnavi. Apar varsaturi si diaree severa. Celulele albe sunt suprimate, in special neutrofilele. Exista teste pentru depistarea parvovirozei, dar rezultatele pozitive false pot sa apara dupa 5 sau 12 zile de la vaccinare; pot aparea si rezultate negative false.

Un diagnostic adecvat poate fi dat in cazul in care apare o combinatie de simptome clinice suspecte, un rezultat pozitiv de test si daca exista un numar mic de celule albe. Daca sunt prezente doua din aceste trei criterii, atunci este probabil sa existe aceasta infectie, dar nu este nimic sigur. Cainii adulti care sufera de parvoviroza nu prezinta semne clinice ori diaree tranzitorie. Cainii care au peste 18 luni rareori au aceasta maladie.

Tratamentul

Tratamentul  urmareste combaterea deshidratarii, calmarea mucoasei gastrointestinale, oprirea diareei si a vomismentelor, oprirea hemoragiilor gastrointestinale, prevenirea complicatiilor cardiace, asigurarea unei convalescente in care organismul sa aiba elementele unei refaceri totale.

Foarte important este ca tratamentul sa fie efectuat intr-un cabinet veterinar, sub supravegherea unui medic.

Inca de la primele simptome trebuie sa va prezentati cat mai urgent cu cainele la medic, pentru a putea institui un tratament adecvat.

Modul de prevenire

Puii sunt protejati de parvoviroza prin intermediul laptelui matern. Aceasta protectie este variabila si depinde de anticorpii pe care cateaua ii produce impotriva parvovirozei. In anumite cazuri, poate sa fie insuficienta sau inexistenta motiv pentru care puii de caine sunt vaccinati. Vaccinul impotriva pavrovirozei poate fi administrat doar dupa ce catelusii sunt suficienti de maturi pentru a lupta cu o infectie. In general, primul vaccin ar trebui efectuat cand puii au intre 5 si 6 saptamani. Doar o parte dintre pui reusesc sa lupte cu infectia dupa primul vaccin, dar din moment ce nu se poate preconiza care vor raspunde bine si care nu, sunt vaccinati toti.

Dupa doua saptamani e nevoie de un al doilea vaccin, rapelul. La acesta numarul celor care raspund bine creste, insa nici de aceasta data nu se poate asigura supravietuirea 100%. Din acest moment vaccinurile sunt administrate la un interval de 2 saptamani. Numarul vaccinarilor, precum si varsta la care se da ultimul vaccin, depind de serul folosit, de rasa patrupedului, de stilul sau de viata, de experienta stapanului si de experienta veterinarului cu aceasta boala.

Exista o perioada de timp cuprinsa intre doua si trei saptamani cand tulpinile de parvoviroza gasite in majoritatea infectiilor pot produce boala fara sa mai existe sansa ca vaccinurile sa functioneze. In prezent nu exista nici o modalitate de a evita aceasta perioada. In plus, nu este bine sa fie facute foarte multe serii de vaccinuri. Din acest motiv, trebuie evitata expunerea la locurile cu potential de infectie, precum parcurile foarte aglomerate, spectacolele de caini si adaposturile canine cel putin pana cand este facuta si ultima serie de vaccinuri.

Este important de stiut ca si cabinetul veterinar poate fi un potential loc de infectie, in special zona din afara spitalului. Patrupedele ar trebui duse direct inauntru si ar trebui tinute la distanta de ceilalti catei din camera de asteptare care par sa fie bolnavi. In cazul in care casa ta devine contaminata cu acest virus, curata toate suprafetele cu inalbitor diluat. Este foarte greu sa dezinfectezi o curte. In cazul in care curtea ta a fost infestata cu parvoviroza, ar fi bine sa nu achizitionezi un nou catel si sa-l expui riscului pana cand nu te-ai asigurat ca ai curatat si dezinfectat toate locurile din gospodarie. Zonele din curte care sunt expuse razelor solare vor necesita mai putin timp de dezinfectie decat zonele umbrite, umede si nisipoase.

 

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale

Borelioza (Boala Lyme)

/în /de

Desi cunoscuta de aproapa un secol, aceasta boala a primit atentia cuvenita incepand cu anii 1980. Desigur, au aparut si confuzii, insa la ora actuala ea incepa sa fie cunoscuta si prezentata corect.

 

 

 

 

Borelioza la om si la caine

Mai intai de toate trebuie sa stim ca boala se manifesta complet diferit la om fata de caine. Dupa ce au fost muscati de o capusa care poarta in organismul sau agentul patoen al bolii – denumit Borrelia burgdorferi, 80% dintre oameni vor prezenta la locul respectiv o pata rosie dar in acelasi timp si semnele unei gripe usoare (e important de stiut ca numai in jur de 30% din persoanele muscate de capuse se prezinta la medic pentru a reclama faptul ca au fost muscatel de capuse iar la locul respectiv a aparut o pata rosie. In urmatoarele cateva saptamani, la aproximativ 15% din tre oamenii infectati apar dureri articulare si tulburari neurologice iar la 5% si tulburari ale ritmului cardiac denumite bloc atrio-ventricular.

Statistic, in saptamanile si lunile care urmeaza infectiei, s-a constatat ca 60% din oameni au episoade de dureri articulare si 5% manifesta semne neurologice. Ca o caracteristica, boala Lyme la om are trasaturile unei afectiuni cronice, de lunga durata.

La caini, apar rar manifestarile articulare, tarziu, dupa saptamani sau luni de la infectare si uneori febra. Extrem de rar apar semne neurologice si cardiace. Simptomele dispar insa rapid daca se administreaza un antibiotic adecvat.

Ce este grav la caini pe termen lung, este afectarea renala (glomerulonefrita), problema care apare cand sistemul imunitar este stimulat pentru o perioada lunga de timp de infectia latenta cu Borrelia burgdorferi.

 

 

 

 

Capusele si combaterea lor

Vectorul este un organism care transmite un germen infectios de la o gazda la alta. In cazul boreliozei (bolii Lyme), vectorul e reprezentat de o capusa. Ea transmite de la caini la caini sau la oameni Borrelia, un microorganism in forma de spirala (de aceea sunt denumite spirochete iar bolile spirochetoze).

Capusele se hranesc sugand sangele gazdelor. Pentru a opri coagularea sangelui gazdei in timpul hranirii, capusele trebuie sa regurgiteze anumite enzime care au efect anticoagulant. Acesta este si momentul in care spirochetele care se localizeaza in portiunea mijlocie a intestinului trec din corpul capusei in sangele gazdei.

Acest process necesita minim 48 de ore, ceea ce inseamna ca daca o capusa ce poarta spirochete este indepartata de pe corpul gazdei in mai putin de 48 de ore din momentul fixarii, spirochetele nu se transmit si ca urmare boala nu ar trebui sa apara.

Combaterea capuselor se face folosind lunar produsele destinate acestui scop, ele in general determinand moartea sau coborarea capuselor de pe caini in decurs de mai putin de 48 de ore.

Ca o curiozitate, sangele reptilelor contine in mod natural niste factori antiborelia care practic omoara spirochetele si previn transmiterea mai departe a bolii.

Borrelia burgdorferi:  Spirochetele si depistarea lor

Acestea nu pot supravietui in afara corpului unei gazde, neaparat trebuie sa se afle in corpul capusei sau al unui mamifer pentru a supravietui. Exista mai multe subspecii ale Borrelia burgdorferi in diferite parti ale lumii.

Pe suprafata spirochetelor exista niste fractiuni proteice specifice. Prin modificarea acestora, spirochetele sunt capabile sa-si schimbe prezentarea si deci capacitatea de a fi recunoscute de catre celulele sistemului imunitar al gazdei, scapand astfel de la distrugere. Aceste fractiuni proteice pot lua cel putin 3 forme, prin aceasta, spirochetele dovedindu-se adevarati „maestri” ai deghizarii si camuflajului.

Ca urmare, apare o mare dilemma in punerea diagnosticului, pentru ca daca nici celulele sistemului imunitar al gazdei nu pot depista spirochetele, cum am putea-o noi?

Nivelul anticorpilor

Un caine cu simptomele bolii Lyme trebuie supus neaparat unui test specific. Pe ce se bazeaza acest test?

Deuarece este aproape imposibila crearea unei culture de spirochete, eforturile au fost indreptate catre depistarea anticorpilor impotriva proteinelor specifice de pe suprafata lor. Desigur, au fost intampinate unele probleme:

  • Intr-o arie geografica in care boala Lyme este foarte raspandita, mai mult de 90% din caini vor avea anticorpi impotriva spirochetelor iar acestia persista mai multi ani. Cum se mai pot distinge astfel cainii care au infectii active de cei care au fost expusi dar cu mult timp in urma si nu manifesta clinic nici un semn?
  • Cum mai distingem apoi anticorpii formati in urma vaccinului de cei formati in urma infectiei naturale?
  • Cum deosebim anticorpii antiborrelia de cei ai altor boli produse de microorganisme asemanatoare (de ex. Leptospira)?

Solutia a fost gasita recent si se numeste Testul C6. Acesta este un test imunologic pentru anticorpii contra fractiunii proteice C6, fractiune care este unica si se gaseste numai pe suprafata Borrelia burgdorferi. Daca spirochetele isi schimba configuratia pentru a scapa de sistemul imunitar al gazdei, fractiunea proteica C6 ramane constanta si este oricand detectabila. Vaccinul nu contine aceasta peptida, astfel ca daca sunt vaccinati, cainii nu vor raspunde pozitiv la acest test. La fel  si cainii infectati cu alte spirochete, nu vor raspunde pozitiv. Mai mult decat atat, testul este rapid, se poate face chiar in cabinet, durata fiind de aproximativ 10 minute.

In cabinetul nostrum se gaseste acest test (4Dx Snap).

Testul iese pozitiv in 3-5 saptamani de la infectie si ramane pozitiv inca un an.

Tratmentul

Consta in administrarea unor anumite tipuri de antibiotice sub diverse scheme.

Imbunatatirea starii clinice se observa in maxim 48 de ore.

Glomerulonefrita in Boala Lyme

Sistemul imunitar este activate in mod permanent datorita orezentei spirochetelor iar peste ani anticorpii se pot depozita in rinichi producand degradarea treptata a acestora. De aceea, este recomandat ca periodic, cainii pozitivi la testul pentru Borrelia burgdorferi sa fie testate in ceea ce priveste pierderile de proteine prin urina prin raportul uree/creatinina.

Vaccinarea

Vaccinul previne aparitia bolii la cainii care nu au fost deja infectati. El este util astfel la puisi cainii din zonele in care boala nu este prezenta, atunci cand sunt dusi in zone unde este raspandita. Vaccinarea se face anual si este disponibila si la noi in tara.

 

sursa : veterinarulconstanta , animalutul , zooland , animale